My favourite poem.

        Emotie de toamnă

                               de Nichita Stănescu     


A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
Cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai vad, uneori,
Că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
Că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
Şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
Iau cuvintele si le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
Într-o dragoste mare.