Este primăvară,oh da,este.Încă nu pot crede că a venit deoarece mi-am dorit-o mult prea mult.Numai că am realizat că eu nu îmi doream primăvară,imi doream remediu pentru rana mea,imi doream sa nu mai fie aşa şi credeam ca totul se va schimba.Dar nu.Ea este aici şi doar mă priveşte,aştepta sa o întâmpin graţios şi cu zâmbet pe chipul meu.Dar nu,m-a dezamagit...a venit,dar cu mâna goală...unde este cadoul ce în braţe in fiecare an îl ţinea?unde e fericirea mea?
Şi revin înapoi în realitatea mea superficială,dar ucigatoare.Am aşteptat şi nu a trecut,nu a revenit,nu a plecat şi a rămas aici.Nu e mai bine acum,incă mă lupt cu mine şi cu cei din jur pentru ca nu poate fi totul perfect,asa cum imi doresc eu.De ce nu îmi reuşeşte tot ce îmi obţin?De spuneţi totţi să lupt atunci cand o fac în fiecare zi? De ce atatea lupte se transforma intr-un război şi incă nu obţin nimic?De ce nu pot fi mândră de munca mea?Adorm tremurând de stres si oboseala,dar în acelaş timp cu zâmbetul pe buze ca voi reuşi,dar nu...eşecul m-a lovit din nou.De ce?Nu ştiu,mă demoralizeaza,nu mai vreau,nu mai rezist.Am luptat până la ultima suflare pentru a căpăta premiul mediocru ce mă duce nicăieri.De ce o continuăm,eu nu pot pricepe,nu pot explica.Simt numai cum lumea se prăbuşeşte şi cum se desfăşoară ultima zi.Sau eu numai un vis?
