...

Mai presus de toate

Aş da orice să fie bine,

Sufletul să nu mai doară,

Sănătatea să ne fie

Precum cea de odinioară.

Tristeţea să afundă-n sufletul meu,

Chipul, de lacrimi mi e umple mereu;

Această boală cumplită mă torturează,

Iar profunda durere,inima-mi penetrează.

Doar un medic, rana-mi poate cicatriza,

Iar altul n-ar putea să fie,

Acela ce m-ar scoate din agonie,

Şi puterea să-mi poată reda.

Banul a fost frumos şi bun,

Dar,acesta nu ajută acum;

Iar, această patimă impertinentă,

M-a convins că am pierdut pe drum

Importanta sănătate,ce este absentă acum.