duminică, 15 august 2010
miercuri, 11 august 2010
Cuvintele. . .
Cuvintele...Ce sunt cuvintele?Ce este acela un cuvant? Deci,...cuvantul este: Unitate de bază a vocabularului, care reprezintă asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) și a unui complex sonor; vorbă.
Dar...un cuvant..sau mai multe cuvinte nu semnifica doar atat. Citez o prietena: " Cuvintele dau viaţă sau ucid. Ridică sau coboară. " Cum as putea sa explic acest subiect?Va dura mult si bine deoarece este foarte complex.Lumea va spune :de ce compelx?este doar un cuvant : cuvintele.Niciodata un cuvant exprima doar un cuvant.
Un cuvant sau mai multe pot cantari cat intreg universul.Cuvintele dor,ucid,ingreuneaza,dubleaza,tripleaza,distrug si valoreaza mult mai mult decat orice.Cuvintele pot de asemenea sa creeze,sa salveze,sa adune,sa inmulteasca,sa ajute,sa imbuneze,sa creeze prietenie,sa uneasca destine...toate lucrurile bune pe care cuvintele le aduc in jurul nostru sunt distruse...tot de cuvinte.
Lumea intreaba: Cuvintele...,prieteni sau dujmani?? " In viata de zi cu zi, aproximativ 70% din tot ceea ce intreprindem se rezuma la comunicare sau are ca punct de plecare comunicarea. De cand zicem "Buna dimineata" pana noaptea tarziu, cand obositi punem capul pe perna, comunicam. "
Cuvintele sunt minunate.Cand un copil se naste...toti asteapta timpul cand va zice primul cuvintel.Toti se gramadesc zi de zi in jurul copilasului inofensiv si plapand pentru a vedea ce face sau...ce zice?La un moment dat copilul spune primul cuvintel care poate fi : mama,tata,pipi,caca,buni,nana si cam atat.Familia se lupta pentru primul cuvintel al copilului pentru a rezulta ce semnifica si pentru a obtine un castig al afectiunii copilasului. Oricum in majoritatea cazurilor cuvintele duc si la cearta.
Cuvintele sunt si triste.Atunci cand o persoana minunata,iubita,draga..este peste pragul infernal si sfasietor al sfarsitului inceputului vietii parcurse pana la anumitul punct determinat de toti ochii si medicii de fata,persoana nu mai are altceva de facut decat sa spuna:cuvinte.Acele cuvinte raman in inimile,urechiile,memoriile si lacrimile celor care se afla la fata locului si intamplarii.Sufletul persoanelor dragi a muribundului este sfasiat si stors de toate momentele opuse fericirii amintindu-si...cuvinte.
Cuvintele sunt foarte puternice.Cuvintele detin o putere absoluta si nelimitata,mai ales cuvantul lui Dumnezeu numit biblia si cele pe care El le pune pe inima noastra.
In o cearta dintre cel putin 2 persoane,in o situatie dificila,in o stare euforica si tranzitiva,cuvintele trebuie utilizate cu cea mai mare grija deoarece cantaresc cat milioane de palmi si lovituri.Cand esti in dificultate cu o persoana nu folosi cuvintele,focalizeaza-ti emotiile de ura,tensiunea,nervozitatea si eruptia prin strangerea pumnilor,scranjirea dintilor,utilizeaza-ti mania in orice altceva decat in cuvinte.Este mai bine si sa lovesti un anumit lucru sau o persoana decat sa o lovesti cu cuvinte.Cuvinele dor,ucid,distrug tot ce este mai bun pe timp nervos.
Cuvintele au fost create pentru comunicare.Comunicarea este procesul verbal prin care persoanele trebuie sa se incurajeze,sa simta incredere si prietenie unul fata de altul si sa aiba mereu puterea de a lupta impreuna spre bine prin utilizarea cuvintelor in scopuri bune.
Cuvintele nu au fost create pentru a rani,distruge,ucide,ura si manipulare.Majoritatea oamenilor isi folosesc darul dat de Dumnezeu de a vorbi,comunica pentru a rani suflete si a rezulta lacrimi si durere.
Eu spun din experienta persoanala ca prefer sa fiu batuta sau ucisa fizic,decat sa ma ucizi cu cuvinte.
Oameni buni!Aveti grija cum folositi cuvintele! Nu le folositi nici pentru a crea blesteme impotriva voastra sau a altora.Cuvintele sunt prea semnificative si puternice pentru a le arunca in oameni si in aer la nervi si suparare. Cuvintele marcheaza,cuvintele raman mereu in viata.De ce nu marcam totul in bine?De ce in loc sa spunem un cuvant de incurajare ucidem cu vorba mai mult decat cu fapta?
Nu te autoblestema deoarece ramai blestemat.Nu blestema cu cuvinte deoarece blestemul se intoarce!Nu iti dori ceea ce nu iti doresti si nici ce nu ai nevoie deoarece cuvintele sunt puternice si s-ar putea sa se implineasca.
Acest capitol cum am spus este extrem de complex,este mult de scris si explicat,poate voi mai completa cand voi mai avea idei.Dar,nu uitati oameni buni! Nu aruncati cuvintele in sens opus si nici aiurea deoarece sunt mai puternice decat voi si decat credeti.Folositi cuvintele numai in scopuri bune si in moduri pozitive.Sper ca vom avea destul de invatat de la cuvinte si de la Cuvantul lui Dumnezeu.
Dar...un cuvant..sau mai multe cuvinte nu semnifica doar atat. Citez o prietena: " Cuvintele dau viaţă sau ucid. Ridică sau coboară. " Cum as putea sa explic acest subiect?Va dura mult si bine deoarece este foarte complex.Lumea va spune :de ce compelx?este doar un cuvant : cuvintele.Niciodata un cuvant exprima doar un cuvant.
Un cuvant sau mai multe pot cantari cat intreg universul.Cuvintele dor,ucid,ingreuneaza,dubleaza,tripleaza,distrug si valoreaza mult mai mult decat orice.Cuvintele pot de asemenea sa creeze,sa salveze,sa adune,sa inmulteasca,sa ajute,sa imbuneze,sa creeze prietenie,sa uneasca destine...toate lucrurile bune pe care cuvintele le aduc in jurul nostru sunt distruse...tot de cuvinte.
Lumea intreaba: Cuvintele...,prieteni sau dujmani?? " In viata de zi cu zi, aproximativ 70% din tot ceea ce intreprindem se rezuma la comunicare sau are ca punct de plecare comunicarea. De cand zicem "Buna dimineata" pana noaptea tarziu, cand obositi punem capul pe perna, comunicam. "
Cuvintele sunt minunate.Cand un copil se naste...toti asteapta timpul cand va zice primul cuvintel.Toti se gramadesc zi de zi in jurul copilasului inofensiv si plapand pentru a vedea ce face sau...ce zice?La un moment dat copilul spune primul cuvintel care poate fi : mama,tata,pipi,caca,buni,nana si cam atat.Familia se lupta pentru primul cuvintel al copilului pentru a rezulta ce semnifica si pentru a obtine un castig al afectiunii copilasului. Oricum in majoritatea cazurilor cuvintele duc si la cearta.
Cuvintele sunt si triste.Atunci cand o persoana minunata,iubita,draga..este peste pragul infernal si sfasietor al sfarsitului inceputului vietii parcurse pana la anumitul punct determinat de toti ochii si medicii de fata,persoana nu mai are altceva de facut decat sa spuna:cuvinte.Acele cuvinte raman in inimile,urechiile,memoriile si lacrimile celor care se afla la fata locului si intamplarii.Sufletul persoanelor dragi a muribundului este sfasiat si stors de toate momentele opuse fericirii amintindu-si...cuvinte.
Cuvintele sunt foarte puternice.Cuvintele detin o putere absoluta si nelimitata,mai ales cuvantul lui Dumnezeu numit biblia si cele pe care El le pune pe inima noastra.
In o cearta dintre cel putin 2 persoane,in o situatie dificila,in o stare euforica si tranzitiva,cuvintele trebuie utilizate cu cea mai mare grija deoarece cantaresc cat milioane de palmi si lovituri.Cand esti in dificultate cu o persoana nu folosi cuvintele,focalizeaza-ti emotiile de ura,tensiunea,nervozitatea si eruptia prin strangerea pumnilor,scranjirea dintilor,utilizeaza-ti mania in orice altceva decat in cuvinte.Este mai bine si sa lovesti un anumit lucru sau o persoana decat sa o lovesti cu cuvinte.Cuvinele dor,ucid,distrug tot ce este mai bun pe timp nervos.
Cuvintele au fost create pentru comunicare.Comunicarea este procesul verbal prin care persoanele trebuie sa se incurajeze,sa simta incredere si prietenie unul fata de altul si sa aiba mereu puterea de a lupta impreuna spre bine prin utilizarea cuvintelor in scopuri bune.
Cuvintele nu au fost create pentru a rani,distruge,ucide,ura si manipulare.Majoritatea oamenilor isi folosesc darul dat de Dumnezeu de a vorbi,comunica pentru a rani suflete si a rezulta lacrimi si durere.
Eu spun din experienta persoanala ca prefer sa fiu batuta sau ucisa fizic,decat sa ma ucizi cu cuvinte.
Oameni buni!Aveti grija cum folositi cuvintele! Nu le folositi nici pentru a crea blesteme impotriva voastra sau a altora.Cuvintele sunt prea semnificative si puternice pentru a le arunca in oameni si in aer la nervi si suparare. Cuvintele marcheaza,cuvintele raman mereu in viata.De ce nu marcam totul in bine?De ce in loc sa spunem un cuvant de incurajare ucidem cu vorba mai mult decat cu fapta?
Nu te autoblestema deoarece ramai blestemat.Nu blestema cu cuvinte deoarece blestemul se intoarce!Nu iti dori ceea ce nu iti doresti si nici ce nu ai nevoie deoarece cuvintele sunt puternice si s-ar putea sa se implineasca.
Acest capitol cum am spus este extrem de complex,este mult de scris si explicat,poate voi mai completa cand voi mai avea idei.Dar,nu uitati oameni buni! Nu aruncati cuvintele in sens opus si nici aiurea deoarece sunt mai puternice decat voi si decat credeti.Folositi cuvintele numai in scopuri bune si in moduri pozitive.Sper ca vom avea destul de invatat de la cuvinte si de la Cuvantul lui Dumnezeu.
O povestioara.
POVESTEA LUI TEDDY
In timp ce se afla in fata copiilor din clasa a 5-a, in prima zi de scoala, le-a spus un neadevar. Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor sai ca ii iubeste pe toti la fel de mult.
Totusi, acest lucru nu era posibil, deoarece in primul rand, cufundat in banca sa, era baietelul numit Teddy Stallard. Doamna Thompson il urmarise pe Teddy in anul precedent si observase ca acesta nu se juca cu ceilalti copii, hainele sale erau neingrijite si era murdar mai tot timpul.
Si Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese pana acolo incat Doamnei Thompson ii facea placere sa scrie pe lucrarile acestuia, cu un creion gros si rosu, un X mare si ingrosat si sa ii dea nota 4. La scoala la care preda doamna Thompson, trebuia sa revizuiasca toate caracterizarile elevilor, iar pe Teddy il lasase intentionat la urma. Totusi, cand a deschis dosarul acestuia, a ramas surprinsa sa vada ca profesoara din primul an scrisese "Teddy e un copil istet, isi face temele cu grija, este manierat si este o placere sa fii in prajma lui".
Profesoara din clasa a 2-a scrisese "Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii sai, dar este tulburat de faptul ca mama sa sufera de o boala incurabila, iar viata de acasa trebuie sa fie foarte grea" Profesoara din clasa a 3-a scrisese "Moartea mamei sale il afectase foarte mult. Se straduieste foarte mult, dar pe tatal sau nu il prea intereseaza, iar climatul de acasa il va afecta in curand, daca nu se va schimba ceva"
Profesoara dintr-a 4-a a scris "Teddy este retras si nu mai este interesat de scoala. Nu are multi prieteni si uneori adoarme in timpul orei" De-acum, doamna Thompson intelesese problema si i-a fost rusine de ce facuse. S-a simtit si mai prost cand elevii ei i-au adus cadouri de Craciun, legate cu panglici frumoase si impachetate in hartie stralucitoare. Mai putin Teddy.
Cadoul acestuia era impachetat cu hartie obisnuita de culoare maro. Doamnei Thompson i-a fost greu sa il deschida in fata celorlalti. Unii dintre elevi au inceput sa rada cand a descoperit o bratara careia ii lipseau unele pietre si o sticluta de parfum pe trei sferturi goala. Ea i-a certat cand a observat ca bratara era draguta si parfumul mirosea frumos. Teddy Stallard a ramas dupa ore in acea zi doar pentru a-i spune "Doamna Thompson, astazi mirosi exact ca si mama".
Dupa ce copiii au plecat, a plans timp de aproape o ora. In acea zi, a incetat sa mai predea citirea, scrierea si aritmetica si a inceput sa ii invete pe elevi. Doamna Thompson i-a acordat o atentie deosebita lui Teddy. Pe masura ce lucra cu el, mintea sa a inceput sa isi revina. Cu cat il incuraja mai des, cu atat acesta reactiona mai bine. Pana la sfarsitul anului, Teddy ajunsese cel mai istet elev din casa, si, in ciuda promisiunii ca ii va iubi pe toti la fel, Teddy a devenit alintatul sau.
Un an mai tarziu, a gasit o scrisoare de la Teddy in care ii spunea ca e cea mai buna profesoara pe care o avusese vreodata. Au mai trecut inca sase ani pana a mai primit un semn de la Teddy. Apoi el i-a scris ca terminase liceul al treilea in clasa, si ca ea ramasese cea mai buna profesoara pe care o avuse.
Patru ani mai tarziu, a mai primit o scrisoare care spunea ca va termina in curand si facultatea cu cele mai bune rezultate. Inca o data o asigura pe doamna Thompson ca fusese cea mai buna profesoara. Apoi au mai trecut inca patru ani si a mai venit o scrisoare, cu acelasi mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard.
Apoi o noua scrisoare in care o anunta ca se va casatori. Ii spunea ca tatal sau a murit cu cativa ani in urma si o intreba daca ar vrea sa participe la nunta si sa stea in locul in care sta de obicei mama mirelui. Bineinteles ca a acceptat. Si a purtat bratara careia ii lipseau unele pietre si a folosit acelasi parfum pe care il primise demult de la Teddy.
S-au imbratisat, iar Teddy i-a soptit la ureche "Multumesc pentru ca ai crezut in mine.
Multumesc pentru ca m-ai facut sa ma simt important si mi-ai aratat ca pot insemna ceva." Doamna Thompson i-a soptit cu lacrimi in ochi "Teddy, ai inteles gresit. Tu esti cel care m-a invatat ca pot schimba ceva. Nu am stiut cum sa predau elevilor pana te-am intalnit pe tine."
MORALA: Nu poti niciodata sa stii cum poti influenta viata altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Tine seama de acest lucru in aventura ta prin viata si incearca sa schimbi ceva in viata celorlalti ( si ar fi ideal daca ar fi in bine).
Si nu uita!: Nimeni nu are dreptul sa priveasca o alta persoana de sus, decat in momentul in care se apleaca si ii intinde o mana pentru a-l ajuta sa se ridice!
marți, 10 august 2010
Eu.Cine sunt eu?
Am vorbit atatea despre sentimentele mele,despre lumea mea,despre ganduri si alte celalalte,dar nimeni nu stie ce sunt,cine sunt,.....poate, chiar nici eu.
Sa vad...ce stiu eu despre mine: sunt un om.Asa cred,da..sunt om.Daca nu eram om as fi fost o pisica sau vreo insecta neinsemnata ce traieste 1 zi.
Deci,sunt un om de 16 ani.Sunt un copil mic cu parul auriu,ochi albastri,fizic putin peste si o inaltime potrivita.Da,astea sunt trasaturi fizice.Ce as putea spune despre trasaturile mele morale?Ce as putea spune despre mine?Nu stiu.Este inacceptabil de greu sa descrii o persoana.O persoana este mai complicata decat cea mai noua,avansata,complexa masinarie din lume.Nimeni nu ma cunoaste,nu ne cunoastem bine pe noi insine.nici macar eu nu ma cunosc,inca invat lucruri despre mine;si nu incetez sa invat despre mine si despre viata mea pana mor.
Dar as putea sa ma descriu putin,prea putin.
Cum am si inceput: sunt un copil,un adolescent cu vise mari de viitor si de viata.Sunt un suflet sensibil si prea insensibil.Durerea m-a otravit complet si mintea mea este indusa in eroare de toata ura celor din jur si sunt condusa de niste electroni negativi ai electricitatii umane.
Sunt 3 lucruri in viata mea. Primul: Dumnezeu - Il iubesc cel mai mult pe acest pamant,nu stiu cum sa descriu dragostea mea fata de el.Poate, si de asta nu se vede,nu stiu sa imi exprim sentimentele,nu stiu nici a le dovedi.Dar stie ca Il iubesc,asa cred...as vrea sa ii dovedesc dar nu stiu cum si este greu cu asemenea viata. Dumnezeu este scopul meu ,iubirea mea,implinirea mea,viata mea.Daca Dumnezeu nu exista,daca totul era o evolutie si revolutie,daca eram facuta doar din protozoare,celenterate si altele, eu nu mai existam;si nici ceilalti.Cum poate lumea spune ca Dumnezeu nu exista??Dragostea exista!!!el este Dragostea!El este EL!!!Dumnezeu!!nu poti contrazice asta!Daca spui ca stii sa iubesti,daca stii ce inseamna dragostea,simte-l pe el!este in tine,langa tine,oriunde,TE IUBESTE.Si-a dat viata pentru noi!amaratii de noi!!pacatosi,ratati si fraieri pamanteni.Nici asa pentru noi nu este bine!?!?!ce e bine?nimic.nu stiu cand se va sfarsi totul.Traiesc doar pentru a-l sluji pe Dumnezeu cu visele mele,vocea mea,darurile daruite de El si locurile unde El ma trimite.
Al 2lea lucru din viata mea este,defapt sunt: visele.Traiesc pentru a visa si visez pentru a trai.Imi place sa fiu in lumea mea,sa stau inchisa acolo, pentru ca acolo ma simt bine,implinita si fericita.Lumea mea mica dar mare este cel mai frumos loc de pe pamant.Pentru oameni "lumea mea" este doar spatiul de cativa cm poate 2-4 cm din creierul meu,dar nu este asa...imaginatia depaseste limitele planetei,universului ca si suprafata.aia este lumea mea.Acolo traiesc asa cum e bine,in pace si armonie .Doar eu si Dumnezeu...si prietenii imaginari pe care pe acest pamant nu ii am.Lumea mea este lumea mea si nu intra nimeni in ea ca sa imi distruga propiul paradis.Doar Dumnezeu si visele mele au acces.
Al3 lea lucru din viata mea sunt putinele persoane la care tin si pentru care simt anumite sentimente.Acele persoane sunt membrii familiei mele,indiferent ca ei ma urasc si prietenii mei,putinii mei prieteni cu care sufar mai zi de zi.Pe acolo sunt persoanele pe care le admir ca o tampita.Nu merita sa admiri pe nimeni,totul se sfarseste doar in parapastie si dezamagire.
Nu stiu ce sa mai spun despre mine.Cum am spus doar eu ma cunosc,dar nici asa bine.Dumnezeu ma cunoaste cel mai bine..dar nu vrea sa imi spuna mai multe despre mine.Trebuie sa invat,invat si invat.
Stiu despre mine ceea ce simt.Sunt un suflet amagit si ratacitor dupa un loc mai bun si plin de dragoste curata,afectiune pura si cu totul apreciere si daruire.Am spus ,am acestea in propia lume.Dar, nu v-am spus dezavantajul lumii mele: cand ma duc prea departe cu altitudinea imaginatiei,pierd heliu si me trantesc rau de tot la pamant.Atunci devin ratacita si din nou abandonata,cautand si cautand...mai rau ca si omenirea pe Google. Am un suflet.Dar nu mi-l doresc.Nu mi l-am dorit niciodata. Il vreau dar nu vreau.Il vreau doar pentru 1 motiv!!! sa il trimit in cer pe veci si sa ramana acolo.Dar nu mi-l doresc din toatae celalalte puncte de vedere.Doare mult sa ai suflet,sa il simti in tine,sa il simti mereu gol si neimplinit.Este ucis de toata ura oamenilor pusa asupra mea,de barfa,criticii a celor ce ma ucid zi de zi cu vorba,cu fapta,cu gandul.Sunt ucisa de familia mea,ce cei ce ii numesc prieteni si de cei care nici nu ma cunosc.
As fi dorit sa fiu o pisica.Sa am viata unei pisici.Sa ma doara la basca de altii,de viata altora,chiar si de mine.Toata ziua sa mieun,sa mananc,sa ma plimb,sa fiu iubita,alintata si rasfatata.Sa nu stiu ce inseamna sentiment,iubire,dezamagire,durere.Si intr-o zi sa mor linistita si sa nu mai stiu nimic de mine si de ceva altceva.
Dar pentru asta NU imi doresc sa il judec pe Dumnezeu ,el stie de ce m-a facut OM si nu pisica,caine,vultur,soarec,gandac.
El ma va implini intr-o zi si imi va darui potential si sprijin in taria sa si visele mele.Cam aceasta sunt eu.V-am povestit in jur de 1% despre mine,sper ca nu va pare totul prea gogonat si descrierea unei imaginatii bolnave.Doar asta sunt eu,este greu ,stiu.Dar este ceea ce este si pus in mine pentru a fi eu.
Sa vad...ce stiu eu despre mine: sunt un om.Asa cred,da..sunt om.Daca nu eram om as fi fost o pisica sau vreo insecta neinsemnata ce traieste 1 zi.
Deci,sunt un om de 16 ani.Sunt un copil mic cu parul auriu,ochi albastri,fizic putin peste si o inaltime potrivita.Da,astea sunt trasaturi fizice.Ce as putea spune despre trasaturile mele morale?Ce as putea spune despre mine?Nu stiu.Este inacceptabil de greu sa descrii o persoana.O persoana este mai complicata decat cea mai noua,avansata,complexa masinarie din lume.Nimeni nu ma cunoaste,nu ne cunoastem bine pe noi insine.nici macar eu nu ma cunosc,inca invat lucruri despre mine;si nu incetez sa invat despre mine si despre viata mea pana mor.
Dar as putea sa ma descriu putin,prea putin.
Cum am si inceput: sunt un copil,un adolescent cu vise mari de viitor si de viata.Sunt un suflet sensibil si prea insensibil.Durerea m-a otravit complet si mintea mea este indusa in eroare de toata ura celor din jur si sunt condusa de niste electroni negativi ai electricitatii umane.
Sunt 3 lucruri in viata mea. Primul: Dumnezeu - Il iubesc cel mai mult pe acest pamant,nu stiu cum sa descriu dragostea mea fata de el.Poate, si de asta nu se vede,nu stiu sa imi exprim sentimentele,nu stiu nici a le dovedi.Dar stie ca Il iubesc,asa cred...as vrea sa ii dovedesc dar nu stiu cum si este greu cu asemenea viata. Dumnezeu este scopul meu ,iubirea mea,implinirea mea,viata mea.Daca Dumnezeu nu exista,daca totul era o evolutie si revolutie,daca eram facuta doar din protozoare,celenterate si altele, eu nu mai existam;si nici ceilalti.Cum poate lumea spune ca Dumnezeu nu exista??Dragostea exista!!!el este Dragostea!El este EL!!!Dumnezeu!!nu poti contrazice asta!Daca spui ca stii sa iubesti,daca stii ce inseamna dragostea,simte-l pe el!este in tine,langa tine,oriunde,TE IUBESTE.Si-a dat viata pentru noi!amaratii de noi!!pacatosi,ratati si fraieri pamanteni.Nici asa pentru noi nu este bine!?!?!ce e bine?nimic.nu stiu cand se va sfarsi totul.Traiesc doar pentru a-l sluji pe Dumnezeu cu visele mele,vocea mea,darurile daruite de El si locurile unde El ma trimite.
Al 2lea lucru din viata mea este,defapt sunt: visele.Traiesc pentru a visa si visez pentru a trai.Imi place sa fiu in lumea mea,sa stau inchisa acolo, pentru ca acolo ma simt bine,implinita si fericita.Lumea mea mica dar mare este cel mai frumos loc de pe pamant.Pentru oameni "lumea mea" este doar spatiul de cativa cm poate 2-4 cm din creierul meu,dar nu este asa...imaginatia depaseste limitele planetei,universului ca si suprafata.aia este lumea mea.Acolo traiesc asa cum e bine,in pace si armonie .Doar eu si Dumnezeu...si prietenii imaginari pe care pe acest pamant nu ii am.Lumea mea este lumea mea si nu intra nimeni in ea ca sa imi distruga propiul paradis.Doar Dumnezeu si visele mele au acces.
Al3 lea lucru din viata mea sunt putinele persoane la care tin si pentru care simt anumite sentimente.Acele persoane sunt membrii familiei mele,indiferent ca ei ma urasc si prietenii mei,putinii mei prieteni cu care sufar mai zi de zi.Pe acolo sunt persoanele pe care le admir ca o tampita.Nu merita sa admiri pe nimeni,totul se sfarseste doar in parapastie si dezamagire.
Nu stiu ce sa mai spun despre mine.Cum am spus doar eu ma cunosc,dar nici asa bine.Dumnezeu ma cunoaste cel mai bine..dar nu vrea sa imi spuna mai multe despre mine.Trebuie sa invat,invat si invat.
Stiu despre mine ceea ce simt.Sunt un suflet amagit si ratacitor dupa un loc mai bun si plin de dragoste curata,afectiune pura si cu totul apreciere si daruire.Am spus ,am acestea in propia lume.Dar, nu v-am spus dezavantajul lumii mele: cand ma duc prea departe cu altitudinea imaginatiei,pierd heliu si me trantesc rau de tot la pamant.Atunci devin ratacita si din nou abandonata,cautand si cautand...mai rau ca si omenirea pe Google. Am un suflet.Dar nu mi-l doresc.Nu mi l-am dorit niciodata. Il vreau dar nu vreau.Il vreau doar pentru 1 motiv!!! sa il trimit in cer pe veci si sa ramana acolo.Dar nu mi-l doresc din toatae celalalte puncte de vedere.Doare mult sa ai suflet,sa il simti in tine,sa il simti mereu gol si neimplinit.Este ucis de toata ura oamenilor pusa asupra mea,de barfa,criticii a celor ce ma ucid zi de zi cu vorba,cu fapta,cu gandul.Sunt ucisa de familia mea,ce cei ce ii numesc prieteni si de cei care nici nu ma cunosc.
As fi dorit sa fiu o pisica.Sa am viata unei pisici.Sa ma doara la basca de altii,de viata altora,chiar si de mine.Toata ziua sa mieun,sa mananc,sa ma plimb,sa fiu iubita,alintata si rasfatata.Sa nu stiu ce inseamna sentiment,iubire,dezamagire,durere.Si intr-o zi sa mor linistita si sa nu mai stiu nimic de mine si de ceva altceva.
Dar pentru asta NU imi doresc sa il judec pe Dumnezeu ,el stie de ce m-a facut OM si nu pisica,caine,vultur,soarec,gandac.
El ma va implini intr-o zi si imi va darui potential si sprijin in taria sa si visele mele.Cam aceasta sunt eu.V-am povestit in jur de 1% despre mine,sper ca nu va pare totul prea gogonat si descrierea unei imaginatii bolnave.Doar asta sunt eu,este greu ,stiu.Dar este ceea ce este si pus in mine pentru a fi eu.
Cateva citate compuse de mine...
● Viata nu este inteleasa de toti locuitorii terrei,dar este mai bine sa nu fii tu cel ce-o intelege.
.jpg)
● Your soul must force your mind for create a new healed world.
● Fiinta umana nu poate deslusi ceea ce se petrece dincolo de universul material,de aceea magia credintei profunde se risipeste cu timpul.
● Cand raul ti-a fost injectat in artere si sufletul iti este otravit de totalitatea lucrurilor care ne inconjoara,totul doare;dar cand sfarsitul este unul promitator,nu mai poti decat sa zambesti atunci cand iti citeste povestea vietii scrisa cu propiul sange.
● Amnezia este medicamentul perfect pentru un suflet ranit.
● Am putea macar pentru o zi sa uitam cine suntem,ceea ce suntem si ce sunt cei din jur?
● Sa fii amnezic inseamna sa fii nascut din nou; [iar] ; sa fii orb inseamna sa pierzi sensul vietii.
● Defectul nu isi are sensul de a fi un complex,acesta trebuie sa fie adevarata ta mandrie deoarece te face simplu unic.
● Consumul a ceea ce cunosti ca te inrautateste semnifica doar purul masochism.
● Multa lume doreste sa fie Dumnezeu,dar ei nu isi pun intrebarea daca ar supravietui si doar o secunda in locul Sau.
● Majoritatea oamenilor doresc sa fie perfecti,teoretic a fi Dumnezeu;dar doresc ei sa fie sufletul care sufera cel mai mult din acest univers?
● Ma deranjeaza cand omul spune totul pe nume fara a stii ceea ce pronunta.
● Urasc tot ce se leaga de un trecut.Si de ce sa mai traiesc prezentul daca va fi si acesta un trecut?
● An airplane is not just a way to travel.It is a way to escape from this cruel world and to keep away from you the sad moments.
● Maybe it's better to be always alone.There's no one to hurt you.
.jpg)
● Focul minciunii poate fi stins doar atunci cand dai frau liber a ceea ce simti cu propia inima.
de ce un blog?
Sunt si eu aici...de ce?nici eu nu stiu sincer...este absurd!
Am creat acest cont mai mult din plictiseala si pentru ca mi-a parut ceva nou,o provocare.Am mai avut un blog dar ca de obicei am uitat parola.
Am ajuns si eu pe aici din nimereala dar nu am sa las asta la mana sortii.Voi posta aici gandurile mele,nemultumirile,opiniile si alte celalalte.Lumea va spune ca voi face din acest site un jurnal.Poate da sau nu ,dar nici nu imi mai pasa.Nu ma mai doare de ce spune lumea despre mine si de ceea ce crede.Cei ce ma barfesc nu isi fac decat gura rea si mie reclama gratuita,deci eu ies in avantaj.
. . .sper ca toate postarile mele care cum vor fi, sa fie de folos cuiva sau de ce nu si mie,scuzati gramatica si exprimarea dar graba strica treaba.
Am creat acest cont mai mult din plictiseala si pentru ca mi-a parut ceva nou,o provocare.Am mai avut un blog dar ca de obicei am uitat parola.
Am ajuns si eu pe aici din nimereala dar nu am sa las asta la mana sortii.Voi posta aici gandurile mele,nemultumirile,opiniile si alte celalalte.Lumea va spune ca voi face din acest site un jurnal.Poate da sau nu ,dar nici nu imi mai pasa.Nu ma mai doare de ce spune lumea despre mine si de ceea ce crede.Cei ce ma barfesc nu isi fac decat gura rea si mie reclama gratuita,deci eu ies in avantaj.
. . .sper ca toate postarile mele care cum vor fi, sa fie de folos cuiva sau de ce nu si mie,scuzati gramatica si exprimarea dar graba strica treaba.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)