l' Autumne. . .

Nu mai am nimic de spus...nu mai am de comentat altceva decât să respir uşor,doar cât mai reuşesc. Ochii îmi sunt acoperiţi cu mizeria frunzelor putrezite ale crudei toamne.Lacrimile-mi amestecate cu praful solului învolburat  se usucă,se evaporă şi fură efectul golului amar din sufletul meu.
Lumea crudă mă învinge şi împinge către pământul veşnic în durere,iar nedreptatea se îmbrânceşte peste umerii mei cu o spulberantă vanitate.
Suspinul cerului şi ultimile sale lacrimi sunt exprimate de câtre soarele cel rece şi melancolic care cu mândria lovită de răutatea lumii se retrage către întunecata vrajbă cuprinsă de stupefiare.
Păsările bătrâne împreună cu generaţiile descendente pleacă fugind de războiul fără de sfârşit unde caută puţină dragoste şi linişte în micuţele inimioare.
Dar crăpăturile inimii se deschid tot mai tare şi printre bandajele însângerate pătrunde vântul pentru a transmite vigurosul mesaj al despărţirii de iubirea mult irosită de către un suflet tainic si neprihănit.
Dovada existenţei se exprimă a fi non-reală prin absenţa sufletului despărţit cu totul de trupul prăfuit şi părăsit în amarul durerii de unde grota sufletească acoperă orice intrare în paralelul desluşirii entităţii.
Resturile din putrefacţia gândurilor şi sentimentelor mele se scurg abrupt printre crăpăturile solului uscat şi nefertil,precum şi solul extazului uitat.
Trădarea se agaţă de fermuarul scutului protector ce îl penetrează pentru a crea un conflict între cele 2 lumi: prietenia şi dezamăgirea aprofundată care este niciodată în absenţă.Durerea continuă despică tot ce a fost împletit cu dragoste şi căldură, incheagă toată dulceaţa zilelor puţin rămase pe neroditorul pământ ce duce la râul secat de speranţă.

Chiar şi de vei fi din nou a mea,dragă fericire....te voi alunga cu necredinţa ,iar cu amprentele durerii mele veşnice te voi îndepărta de lângă mine deoarece m-ai trădat cu neîndurata neruşinare.Te-am aşteptat,te-am venerat,te-am iubit şi te-am cuprins doar de protecţie şi căldură.Aici nu mai ai loc,poţi dispărea de lângă inima mea,lasă.mă cu dujmanul dăruit în ziua în care m-ai molipsit......Atunci când te-ai lăsat purtată şi furată de ..............